tranzacție sf [At: AR (1829), 128²/11 / V: (îvr) ~nsecț~, (înv) ~iune / S și: (înv) ~nsa~ / Pl: ~ii / E: fr transaction, lat transactio, -onis] 1 Înțelegere intervenită între două sau mai multe părți prin care se stabilește modalitatea transmiterii anumitor drepturi sau a efectuării unor schimburi comerciale sau bancare. 2 (Jur) Convenție prin care părțile urmăresc evitarea ori stingerea unui litigiu existent între ele, făcându-și în acest scop concesii reciproce. 3 (Pgn) Înțelegere.