traseu sn [At: GHICA, S. 563 / Pl: ~see, (înv) ~ri / E: fr trace] 1 Proiecție pe un plan orizontal a axei principale a unei lucrări tehnice (drum, cale ferată etc). 2 Drum pe care îl urmează un vehicul, un călător Si: parcurs, rută, traiect (2). 3 Parcurs marcat care trebuie străbătut de concurenți într-o anumită probă sportivă. 4 Drumul pe care este întins un fir telefonic. 5 Linie lăsată pe o hârtie de un aparat înregistrator.