traseu În Probleme de lingvistică generală, III, București, 1961, p. 86, am semnalat că la Constanța cuvîntul traseu a suferit o curioasă evoluție semantică : în 1959, cînd exista o singură linie de troleibus, aceasta a fost numită în mod normal traseu. În 1960, am găsit această linie prelungită pînă la Mamaia, (și, în direcția contrarie, pînă la gara nouă), iar constănțenii au continuat să numească traseu numai partea veche a primei linii, astfel încît unii luau bilete pentru traseu, iar alții pentru Mamaia. În 1961, am constatat; o nouă schimbare de înțeles : traseu a devenit numele stației finale a porțiunii inițiale. Deoarece unii iau bilete pentru Mamaia, iar alții pentru traseu, și cei dintii se dau jos la Mamaia, au început și cei din urmă să spună că se dau jos la traseu : – Pînă unde mergeți dv. ? – Cobor la traseu.