traumatism sn [At: BIANU, D. S. / P: tra-u~ / Pl: ~e / E: fr traumatisme] (Med)Leziune suferită de un organism viu prin loviri violente, tăieturi, înțepături etc. Si: traumă (1). 2 (Pex) Ansamblul tulburărilor de ordin local și general care apar în urma acțiunii unui agent extern violent. 3 (Prc) Șoc¹ traumatic (1). 4 (Șîs ~ psihic) Stare psihică patologică a unui organism care, nemaiputând să suporte o excitație excesivă, din cauza unei traume (2) suferite, nu mai reacționează în nici un fel, devenind insensibil la orice excitant.