Definiția cu ID-ul 965794:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TRECUT. Subst. Trecut, timpul trecut; trecutul apropiat; trecutul îndepărtat. Anterioritate, precedență. Vremuri trecute, vremuri apuse, vremuri de demult, vremuri imemorabile. Vechime, vechie (înv.); antichitate, lumea veche; epocă îndepărtată; preistorie. Timpul trecut (gram.), trecut (gram.); imperfect (gram.); perfect (gram.); perfectul simplu (gram.); perfectul compus (gram.); mai mult ca perfectul (gram.); aorist (gram.); preterit (gram.). Predecesor, precursor, strămoș, străbun. Adj. Trecut, din trecut, vechi, din vechime, din vechi (înv.), antic, de altădată, de demult, de odinioară; anterior; precedent; îndepărtat, străvechi, antic, imemorabil, imemorial; primitiv, patriarhal, bătrînesc, din bătrîni, strămoșesc, tradițional, ancestral; preistoric (fig.), antediluvian. Vb. A trece, a se scurge, a curge, a apune (fig.). A nu mai fi, a se termina, a se epuiza, a se sfîrși. A aparține trecutului. A se învechi, a se demoda, a se perima, a ieși din uz. Adv. În trecut, în trecutul îndepărtat, altădată, altcîndva (rar), odinioară, vreodinioară (înv.); ieri, în ajun, alaltăieri; răsalaltâieri; pe vremuri, în vremuri imemorabile, în negura vremii, pe vremea lui Papură-Vodă; odată, odată și odată, demult; pe vremea aceea, în acele vremuri. Din trecut, din vechime, din vechi (înv.), din timpurile vechi, de demult, din bătrîni, din străbuni, din (de la) strămoși, din (de la) moși (de la) strămoși, de la Adam și Eva, de cînd cu moș Adam. V. anterioritate, bătrînețe, timp.