treiera¹ vt [At: CORESI, L. 309/5 / P: tre-i~ / V: (îrg) ~ira, tri~, (reg) trăi~, trieri, triira / Pzi: -eier, (reg) ~rez / E: ml tribulare] 1 A separa boabele, semințele de restul unei plante (prin batere cu îmblăciul, prin călcare cu caii sau cu boii etc. ori cu ajutorul batozelor sau al combinelor) Si: (pop) a îmblăti. 2 (Mun; pex) A călca (ceva) în picioare Si: a strivi, a zdrobi. 3-4 vti (Pfm; fig) A umbla din loc în loc Si: (pop) a cutreiera.