TREPIDA, trepidez, vb. I. Intranz. 1. (Despre lucruri) A tremura, vibrînd puternic, cu oscilații rapide și de mică amplitudine. Motorul trepidează. 2. Fig. (Despre ființe) A se agita, a fremăta, a fi în fierbere (de emoție, de nerăbdare). Tot ce auziseră, tot ce citiseră... se transfigurase în fiecare imaginație, după chipul, dorința și asemănarea fiecăruia. Iar acum toți trepidau de nerăbdare. C. PETRESCU, C. V. 13. Locotenentul Gross trepida fără astîmpăr, urmărind cu atenție desperată toate mișcările condamnatului care-i fusese bun prieten. REBREANU, P. S. 21.