trepăda [At: N. COSTIN, LET II, 153/3 / V: (îvr) trăpeda, ~eap~, ~peda, (reg) trăbă~, ~ăta, (îrg) trăp~ / Pzi: trepăd, treapăd / E: ml trepidare] (Pop) 1 vi (D. persoane) A umbla repede și fără astâmpăr de colo până colo, Si: a se agita, a se frământa, a se zbuciuma. 2 vi (D. cai) A merge la trap¹ (5). 3 vt (C. i. calul) A face să meargă la trap¹ (5). 4 vi A avea diaree (1).