TREZIE, trezii, s. f. 1. Starea celui care este treaz, care nu doarme; veghe. Mult mai ține apăsarea și greutatea pe somnul și trezia fiecăruia? DUMITRIU, N. 194. Mi s-ar fi arătat semn în vis sau în trezie. SADOVEANU, O. VIII 249. Cugetam... cu privirea ațipită pe lunecarea grăbită a undelor... și cumpănindu-mă pe hotarele dintre somn și trezie. HOGAȘ, M. N. 62. 2. Starea celui care e cu mintea limpede, care nu e amețit de băutură. Alei! doamne din domnie! Ieri ai fost dat la beție; Astăzi veniși la trezie, Dar n-ai prins la cuminție. ALECSANDRI, P. P. 208.