tributar, ~ă [At: VĂCĂRESCUL,^ IST. 255 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~e / E: fr tributaire, lat tributarius] 1-4 smf, a (Înv) (Persoană, stat) care plătea tribut (1, 3). 5 a (Înv; pex) Care era supus din punct de vedere economic față de o mare putere. 6 sm (înv) Reprezentant al unei instituții, al unui stat etc., însărcinat cu strângerea tributului 7 a (Fig) Care datorează cuiva ceva. 8 a (Fig) Dependent sub raport ideologic.