triunghi sn [At: GEOMETRIA, A. M. 16710 / P: tri-u~ / V: (înv) trei~ / Pl: ~uri / E: tri¹- + unghi cf lat triangulum, fr triangle, it triangolo] 1 Poligon format din trei laturi care se întâlnesc două câte două, formând trei unghiuri interne Si: (înv) trianglu (1), trigon (1), trilater. 2 (Îla) În ~ Triunghiular (1). 3 (Pex) Figură (din obiecte, persoane, păsări etc.) având forma unui triunghi (1). 4 (Muz; înv) Trianglu (2).