TRIUNGHI, triunghiuri, s. n. 1. Poligon format din trei laturi care se întretaie două cîte două, formînd trei unghiuri interne. Cocori... fumurii privesc în zare, căutînd parcă o lature de triunghi. ANGHEL, PR. 113. Numai o poartă închisă n-au putut-o trece niciodată. Deasupra ei, în triunghi, era un ochi de foc. EMINESCU, N. 68. ◊ Triunghi dreptunghi v. dreptunghi. Triunghi isoscel v. isoscel. Triunghi obtuzunghi v. obtuzunghi. 2. Grup de trei sau de mai multe ființe sau lucruri, ale căror puncte (extreme) de așezare, dacă ar fi unite prin linii, ar reprezenta vîrfurile unui triunghi. Cocoarele mă salută din înaltul cerului, trecînd în mari triunghiuri călătoare. ALECSANDRI, S. 151. 3. (Muz.) Trianglu. modificată