trofeu sn [At: AR (1829), 21/31 / Pl: ~ee, (înv) ~ri, ~eiuri / E: fr trophée] 1 (Ant) Armura unui dușman învins, care era așezată pe un trunchi² de copac sau cu care se împodobea învingătorul, în semn de victorie. 2 (Pex) Pradă de război (care se ia în semn de biruință). 3 (Rar; fig) Victorie. 4 Monument ridicat în amintirea unei victorii sau în cinstea unui erou (pe care se așază armele învinsului). 5 Ornament care reprezintă atributele unei arte sau ale unei științe. 6 Obiect ornamental (de obicei cupă) oferit învingătorului într-o întrecere sportivă. 7 Parte a unui animal vânat, păstrată pentru valoarea sau frumusețea ei. 8 Ofrandă adusă unei divinități provenind din prada de război.