tropofite sfp [At: DN³ / E: ns cf fr tropophytes, ger Tropophyten] Plante care pot face față anotimpului secetos, pierzându-și frunzele și intrând în repaus biologic și care, atunci când dispun din nou de apă, înfrunzesc și se dezvoltă rapid.

TROPOFITE s.f.pl. Plante care pot face față anotimpului secetos pierzîndu-și frunzele și intrînd în repaus biologic și care, atunci cînd dispun din nou de apă, înfrunzesc și se dezvoltă rapid. [Cf. fr. tropophytes, germ. Tropophyten < gr. tropos – schimbare, phyton – plantă].

TROPOFITE s. f. pl. plante adaptate la alternanța dintre anotimpurile secetoase, când își pierd frunzele intrând în repaus biologic, și cele umede, când înfrunzesc și se dezvoltă rapid. (< fr. tropophytes)

tropofită s. f., pl. tropofite

TROPO- „mișcare, întoarcere, direcție, schimbare, torsiune”. ◊ gr. tropos „direcție, orientare, variație” > fr. tropo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. tropo-. □ ~chineză (v. -chineză), s. f., mitoză de tip anormal, indusă de colchicină, caracterizată prin orientarea neregulată a fusului celular; ~crom (v. -crom), adj., (despre celulele glandelor salivare) care prezintă proprietatea de a lua aceeași culoare ca și colorantul; ~file (v. -fil₂), adj. pl., (despre plante) care își leapădă frunzele; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante care, în perioadele de secetă, își pierd frunzele și intră în repaus biologic; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază figurile de stil; ~pauză (v. -pauză), s. f., strat al atmosferei situat între troposferă și stratosferă; ~seismometru (v. seismo-, v. -metru₁), s. n., aparat care pune în evidență mișcările terestre orizontale; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat atmosferic situat între suprafața terestră și stratosferă, în care se produc fenomenele meteorologice obișnuite; ~taxie (v. -taxie), s. f., reacție direcțională a organismelor care conduce la o orientare simetrică.