Definiția cu ID-ul 953300:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
troscot1, troscote, s.n. – Zgomot, trosnet, gălăgie: „Troscot în pădure” (Papahagi, 1925: 299). – Din trosc „cuvânt care imită zgomotul produs de o trosnitură, de o rupere” (formă onomatopeică) (MDA).