trosnitură sf [At: POLIZU / V: (reg) trăs~ / S și: (înv) ~ozn~ / Pl: ~ri / E: trosni¹ + -(i)tură] 1 Zgomot specific produs de un obiect când crapă, când plesnește, când este rupt sau lovit Si: pârâit, părăitură, pocnitură, trosnet¹ (1), (îvr) trosneală (1), (rar) trosnire (1), (reg)pârpăit, troscot² (1). 2 Detunătură (de armă) Si: trosnet¹ (3), (rar) trosnire (2).