TROSNITURĂ, trosnituri, s. f. Zgomot produs de un obiect cînd crapă, cînd plesnește, cînd este rupt, lovit; pocnitură, pîrîitură, trosnet. Printre trosniturile bîrnelor și ale acoperișurilor, s-auzeau răcnete și împușcături. CAMILAR, N. I 178. În tăcerea grea parcă se auzeau trosniturile flăcărilor ce se răsuceau și se zvîrcoleau pe bolta cerească. REBREANU, R. II 106. Un zgomot s-auzi, o trosnitură care cu nimic nu se poate compara. CARAGIALE, S. 140.