trufie sf [At: (A. 1560) GCR I, 4/33 / Pl: ~ii / E: trufă¹ + -ie] 1 Atitudine disprețuitoare, arogantă și orgolioasă Si: aroganță, fală, mândrie, orgoliu, (pfm) înfumurare, îngâmfare, (îrg) trufă¹ (1), (înv) trufășie (1). 2 (Îlav) Cu ~ În mod trufaș¹ (4). 3 (Înv; îlav) În (sau spre) ~ Pentru a se mândri. 4 (Înv; îal) Pentru a fi lăudat. 5 (Îvr; îe) A se da întru ~ii A se deda unor fapte urâte. 6 (Fig) Măreție. 7 (Înv) Sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii Si: mulțumire, plăcere, satisfacție, (îvr) trufă¹ (6).