trânti¹ [At: CORESI, EV. 79 / V: (reg) trin~ / Pzi: ~tesc, (reg) trânt, trântiu / E: vsl трѫтити, bg търтя, pn trḁcić] 1 vt (Șfg) A culca la pământ Si: a doborî. 2 vt (Subiectul indică animale de călărie) A arunca pe călăreț din șa. 3 vt (Fam; fig) A face să cadă la un examen, la o votare etc. Si: a respinge. 4 vt (C. i. un obiect, o povară etc.) A arunca cu putere (sau cu ciudă), izbind de ceva. 5 vt (Pop; îe) A ~ (pe cineva) de (sau la) pământ A doborî (pe cineva). 6 vt (Pop; îe) A ~ (pe cineva) la dubă (sau la gros, la temniță) A băga (pe cineva) la închisoare. 7 vt (Pop; îe) A o (sau a i le) ~ (cuiva) în obraz (sau în nas) sau a i-o ~ (cuiva) A spune cuiva ceva fără menajamente, în față. 8 vt (C. i. ușa, poarta) A face să se izbească cu putere. 9 vt (Pfm; c. i. un pumn, ghiont etc.) A lovi (pe cineva) Si: a aplica, a da. 10 vt (Fam; fig) A spune ceva nepotrivit, nelalocul lui Si: (reg) a troncăni (2). 11 vr A se așeza brusc, amncându-se cu toată greutatea corpului. 12 vr (Fam) A se așeza într-o poziție comodă Si: (pop) a se tolăni (1). 13 vr (Pfm; pex) A se culca (12). 14 vt (Fam) A-și pune la repezeală pe sine un obiect de podoabă sau de îmbrăcăminte. 15 vt (Fam) A se îmbrăca în grabă, neglijent. 16 vrr A se lua la trântă (1) Si: (reg) a se turna¹ (11). 17 vt (Fam; fig) A face ceva (acționând energic, în grabă, violent, zgomotos). 18 vr (Mun) A se ruga de cineva.