trăsnet sn [At: N. COSTIN, L. 160 / V: (îrg) ~nit, tresnăt, tres~, tresnit, tros~, (reg) ~ăjn~, trenit / S și: (îvp) ~ăzn~ / Pl: ~e / E: trăsni¹ + -et] 1 Descărcare electrică în atmosferă, însoțită de o lumină vie și de un zgomot puternic, care are loc între doi nori sau între un nor și pământ ori obiecte de pe pământ, de obicei mai proeminente Si: (rar) tunet (3), (înv) tunat¹, (reg) pară¹, trăsnit¹ (2), trăsnitură¹. 2 (Pfm; îe) A rămâne ca lovit de ~ A încremeni (de spaimă, de uimire etc.). 3 (Pfm; d. întâmplări (nefaste); îe) A veni ca o lovitură de ~ A veni pe neașteptate. 4 (Îs) Lovitură de ~ Întâmplare (nefericită, dezastruoasă) venită pe neașteptate. 5 (Reg; îe) A da (sau lăsa) ceva în ~ A se lipsi de ceva. 6 Zgomot puternic (produs îndeosebi de o armă de foc) Si: bubuitură, detunătură, (reg) trăsnit¹ (3).