TRĂSNITOR, -OARE, trăsnitori, -oare, adj. (Rar) Care trăsnește. E vînt cu ploaie rece și noapte cu fiori, Căci umbra e țesută de fulgeri trăsnitori. ALECSANDRI, P. A. 211. ♦ Fig. Zdrobitor, năprasnic, ucigător. Spintecă, răpune, C-o mînie trăsnitoare în al ochilor focar. MACEDONSKI, O. I 105.