TRĂSURĂ¹, trăsuri, s. f. 1. Vehicul cu arcuri, cu patru roți, tras de cai și folosit la transportul persoanelor. Era un soare cald de început de toamnă și trăsura mergea duruind pe o șosea pietruită. SADOVEANU, O. III 65. Într-o trăsură mare de casă se suiră toate fetele. HOGAȘ, M. N. 44. Privirea ei căuta lung și dureros la ultimul val de colb ce se așeză încetișor pe urma trăsurii. VLAHUȚĂ, O. A. 125. ◊ (Învechit) Trăsură cu aburi = tren. De la Linți începe drumul de fier pentru trăsura cu aburi și merge în munții Tirolului. KOGĂLNICEANU, S. 13. Scrisoare de trăsură v. scrisoare. 2. Vizitiu (2). Vizitiul poartă numele de vizitiu, trăsură, surugiu. PAMFILE, CER. 169.