TRĂSURĂ. Subst. Trăsură, trăsurică (dim.); berlină (înv.); bihuncă (reg.); birjă, droșcă (înv. și pop.), droșcuță (înv. și pop.); brec; brișcă, brișculiță (dim.), brișcuță; cab, cabrioletă; caleașcă (înv.), butcă (înv.); caretă, carîtă (reg.), cariolă; chibitcă (rar); cocie (înv. și reg.); cupeu; daradaică (reg.); diligență, poștalion, olac (înv.); docar, docăraș (dim.); echipaj (ieșit din uz); faeton; fiacru (înv.); hinteu (reg.); landou; nadiceancă (reg.); omnibuz (înv.); rădvan (înv.); ricșă; sulky.; șaretă; tramcar. Birjar, brișcar, droșcar (înv. și pop.), mînaș (reg.), muscal (înv. și reg.), poștalion (înv.), surugiu, vețurin (înv.), vizitiu. Vb. A înhăma cai la trăsură. A merge cu trăsura. V. călătorie, căruță.