TURCESC, -EASCĂ, turcești, adj. Turc¹. În fundul portului e ancorată o corăbioară turcească. BART, S. M. 49. Alexandru Lăpușneanul... fugind la Constantinopol, izbutise a lua oști turcești. NEGRUZZI, S. I 137. Deasupra sînt zidiri de case, din care una este împodobită după obiceiul chinezesc și turcesc. GOLESCU, Î. 81. Trei voinici că mi-a sosit... Cu puștile tătărești Și cu pistoale turcești. ȘEZ. I 44. ◊ Cafea turcească = băutură fierbinte, dulce, preparată din boabe de cafea prăjite și măcinate foarte fin. La aroma îmbătătoare a unei cafele turcești, ochii lui... se pierdură în acea intensivă visătorie care stă cîteodată atît de bine băieților. EMINESCU, N. 35. ◊ Expr. (A fi) ca o (sau cu obraz de) babă turcească, se spune despre bărbații spîni și cu zbîrcituri pe față. Omul spîn, cu obraz de babă turcească, rămase afară. C. PETRESCU, R. DR. 22. Față turcească = față încruntată. Azi, intrînd la starițul tău, am făcut o față cătrănită și turcească. EMINESCU, N. 97. ◊ Compuse: bostan-turcesc v. bostan; alune-turcești v. alună; păpușoi- turcesc = varietate de porumb cu știuletele gros avînd multe rînduri de boabe, de culoare albicioasă. Soiurile cele mai cunoscute de popușoi sînt:... turcesc, cu știuletele gros, cu multe rînduri de grăunțe și bobul albicios. PAMFILE, A. R. 68.