tureatcă sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 4^v/9 / V: (reg) ~acă, ~apcă, ~rnea, ~rue~, ~ruiacă (Pl: ~ieci) sf, tuliac, ~ac, ~atc, ~eci, ~riac (P: ~ri-ac), ~rneag, ~ruiac sm / Pl: ~etci, (reg) ~etce / E: ns cf tur³] 1 Parte a cizmei care acoperă pulpa piciorului de la gleznă în sus, până la genunchi Si: carâmb. 2 (Pfm; îe) A călca pe ~ A greși din cauza lipsei de experiență, de prudență etc. 3 (Pfm; d. elevi; îe) A fi ~ A fi nepregătit la lecție. 4 (Pfm; îe) A umbla cu pila în ~ A fi viclean. 5 (Pop; îe) A fi la ~reac A fi deznădăjduit. 6 (Pop; îe) A lua foc în ~etci A fi înșelat într-o afacere. 7 (Reg; îe) A o ține ~ruiac A vorbi mult și cu insistență pentrua susține un punct de vedere. 8 (Reg; îe) A se face ~ruiac A se îmbăta. 9 (Pop; prt) Persoană cu idei învechite, retrograde. 10 (Îrg; fig) Om prost. 11 (Reg) Trunchi² (1) de copac. 12 (Îvp) Ciorap fără talpă, făcut din dimie sau din postav, care îmbracă piciorul de la gleznă până la genunchi Si: (reg) pulpar, turecar (1). 13 (Mun; fig; dep) Persoană care poartă turetci (12) Si: (reg) turecar (2). 14 (Mun; pex; fig) Persoană cu picioare butucănoase, mari. 15 (Olt; lpl) Ciorapi (scurți și groși). 16 (Înv; lpl) Ițari. 17 (Reg) Fiecare dintre cele două părți ale pantalonilor, ale ițarilor etc., care acoperă picioarele Si: crac. 18 (Reg; îf turuiac) Pernă pe care se stă de obicei la vatră, pe lângă foc.