turlă sf [At: (a. 1654) GCR I, 172/33 / V: (înv) trulă / Pl: ~le / E: ngr τοῦρλα] 1 Construcție de forma unui cilindru sau a unei prisme poligonale, care face parte din complexul arhitectural al marilor clădiri (în special al bisericilor), înălțându-se deasupra acoperișului. 2 Construcție de lemn, de metal etc. așezată deasupra gurii unei sonde, care servește ca element de sprijin pentru manevrarea unor piese grele, de dimensiuni mari, în cursul forajului sau exploatării sondei Si: turn (5) de sondă. 3 (Rar; la jocul de șah) Tură².