TURNEU, turnee, s. n. Deplasare pe care o face un artist sau un ansamblu artistic în mai multe localități sau țări, pentru a da o serie de reprezentații după un program dinainte stabilit; deplasare pe care o face un sportiv sau o echipă sportivă în mai multe localități sau țări, pentru a susține o serie de meciuri, de întîlniri. Teatrul de artă din Moscova se află în turneu. STANCU, U.R.S.S. 112. Întreprinde cu «Baba Hîrca» un mare turneu – nesubvenționat – prin Moldova și prin Muntenia. SADOVEANU, E. 70. Odaia era plină de pernuțe, panglici, flacoane goale de parfum, fotografii de artiști, ilustrate șt suveniruri de băi, recoltate din turneele de vară. C. PETRESCU, C. V. 211. ♦ (În trecut, de obicei ironic) Călătorie oficială pe care o făceau personalitățile (politice) în diverse localități, după un program dinainte stabilit. Domnul avocat... se anunța pe după-amiază... dacă scapă la timp de vizita unui ministru în turneu. C. PETRESCU, R. DR. 204. A întreprins turneul de inspecție, de acuma convins profund că țăranii, văzîndu-l și ascultîndu-l, vor fi atît de sugestionați de autoritatea lui. REBREANU, R. II 85. – Pl. și: turneuri.