Definiția cu ID-ul 1195053:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tâmpit, ~ă [At: CANTEMIR, HR. 118 / V: (reg) ~tim~ / Pl: ~iți, ~e / E: tâmpi] 1 a (Înv; d. obiecte ascuțite) Lipsit de vârf sau de tăiș Si: tocit^} (1), turtit (5). 2 a (Înv; d. nas) Lățit. 3 a (Gmt; înv; îs) Unghi ~ Unghi obtuz. 4 a (Înv; d. sunete) înăbușit. 5 a (Înv; d. vocale) Care are timbru grav. 6-7 smf, a (Persoană) care are mintea foarte mărginită Si: nătărău, nerod, netot, prost, (îrg) tâmp4 (4-5). 8 a Caracteristic unui tâmpit (6). 9 a Care denotă tâmpenie (1). 10 a (Pex) Lipsit de sens, de rațiune Si: stupid. 11 a Buimăcit (1). 12 a (D. situații) Neplăcut.