târâtor, ~oare [At: LB / V: (reg) tăr~ / Pl: ~i, ~oare / E: târî + -tor] 1 a (D. ființe) Care se târăște (14) pe pământ Si: (pop) târâitor (1). 2 a (D. plante și tulpinile lor) Care se întinde pe pământ Si: repent, (pop) târâitor (2). 3-4 smf, a (Animal) care se târăște (15) Si: (pop) târâitor (3-4). 5 a (Înv; fig) Lingușitor. 6 a (Înv; fig) Josnic. 7 sf (Reg) Undiță mare cu care se pescuiește știuca. 8 sf (Reg) Prostovol. 9 sf (Reg) Unealtă cu care se scoate jarul din cuptor sau din sobă.