TÎRG, tîrguri, s. n. 1. Loc mai întins într-un oraș sau la marginea unui oraș, unde se vînd și se cumpără (zilnic sau la date anumite) vite, cereale, lemne (v. obor) sau zarzavaturi și alte alimente (v. piață, hală); p. ext. activitatea de vînzare-cumpărare care se desfășoară în acel loc. Din tîrgul vitelor, în ceasul acela se zărea cîmpul sur. CAMILAR, N. II 328. Era zi de tîrg și Costea Martac trebuia să se ducă la oraș. SANDU-ALDEA, U. P. 18. Aduceți-vă aminte de scena ce se petrece la tîrgul anual din orașul de reședință a județului. GHEREA, ST. CR. III 108. Azi e duminecă, mîne luni și zi de tîrg. CREANGĂ, A. 18. ◊ Tîrg de mostre v. mostră. Tîrgul de fete = serbare populară anuală, tradițională în Țara Moților (cu care prilej tinerii își aleg adesea miresele). Tîrg de țară = tîrg care se ține la date fixe (o dată sau de mai multe ori pe an) și la care participă satele din cuprinsul unei regiuni. ◊ Loc. adv. La spartul tîrgului = la sfîrșit de tot; prea tîrziu. Îi era ciudă că nu și-a ținut gura și că în felul acesta a putut Baciu să-l lucreze tocmai la spartul tîrgului. PAS, Z. III 287. 2. Vînzare-cumpărare (v. tranzacție, afacere); tocmeală, tîrguială. Tîrgul nu s-a putut încheia. BOGZA, A. Î. 69. Făcuseră împreună... cîteva tîrguri norocoase. GALACTION, O. I 174. ◊ Expr. A face tîrg (sau tîrgul) cu cineva = a încheia cu cineva o afacere. A se ajunge (sau, rar, a ajunge pe cineva) cu tîrgul = a cădea de acord asupra prețului unei vînzări sau al unei cumpărări; a cădea la învoială, a se învoi din preț. Se vede că nu s-au ajuns cu tîrgul. ALECSANDRI, la CADE. Ți-oi da treizeci. – Încă mai ai mult pînă mi-i ajunge cu tîrgul. NEGRUZZI, S. I 90. A rupe tîrgul v. rupe. A rupe inima tîrgului v. inimă. A se apropia cu tîrgul v. apropia. ♦ Învoială, acord. Io să mor de dor, de drag, Tîrg cu nime nu mai fac. HODOȘ, P. P. 105. 3. (Astăzi rar) Oraș, orășel. Tîrgul era tăcut și încremenit în frig. DUMITRIU, N. 66. Hotelul era în inima tîrgului, în fața pieței. BASSARABESCU, S. N. 23. Boierii se adunară De la tîrg și de la țeară Și trei zile se vorbiră. ALECSANDRI, P. P. 179. ♦ Centrul orașului, partea unde se află prăvăliile. Eram în tîrg la cofetărie. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 34. Ei spuneau că se duc prin tîrg să mai umble. BUJOR, S. 147. Haidem cu toții în tîrg să ne cumpărăm haine frumoase. VLAHUȚĂ, O. A. III 17. Eu, am n-am să-ntîlnesc pe cineva, la zece fix mă duc în tîrg. CARAGIALE, O. I 114.