Definiția cu ID-ul 932190:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TĂBĂCIRE, tăbăciri, s. f. Acțiunea de a tăbăci; argăsire. Institutul va elabora de asemenea un procedeu tehnologic pentru tăbăcirea rapidă a pieilor. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2890.