Definiția cu ID-ul 932230:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TĂGĂDUIRE, tăgăduiri, s. f. Acțiunea de a tăgădui și rezultatul ei; tăgăduială, negare, contestare. Că ne iubește... faptele lui dovidesc, cari n-au tăgăduire. DRĂGHICI, R. 117.