tăiș sn [At: ECONOMIA, 118/17 / V: (reg) teiș, tiiș / Pl: ~uri, (reg) ~e / E: tăia + -iș cf tăiuș] 1 Partea mai subțire, ascuțită a unui instrument, a unei unelte (de obicei a unui cuțit), destinată să taie (1) Si: ascuțiș, (pop) tăiuș (1). 2 (Rar; îs) ~ul palmei Muchia palmei. 3 (Îs) Cuțit cu două ~uri Situație a cărei rezolvare într-un anumit sens poate avea efecte opuse celor dorite. 4 (Îas) Procedeu care implică, în aceeași măsură, avantaje și dezavantaje. 5 (Înv; îe) A trece (ceva) sub ~ul săbiei A ucide. 6 (Fam; îae) A distruge (1). 7 (Reg; rar) Tăietor (12).