Definiția cu ID-ul 932425:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂLPIG, (1, 2, 3) tălpige, s. n., (4) tălpigi, s. m. (Și în forma tălpic) 1. Fiecare din cele două pedale de la războiul de țesut, cu ajutorul cărora se schimbă ițele; iapă. De-ai ști călca pe tălpig Cum ști căta la voinic. MARIAN, S. 68. Mie-mi trebui țesătoare Fata ta-i scurtă-n picioare, Nu ajunge la tălpige De nu i-oi pune cîrlige. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 435. 2. (Rar) Fiecare din cele două suporturi laterale curbate, cu care sînt prevăzute unele scaune care nu au picioare. Se legăna în scaunul ei pe tălpige. GALAN, Z. R. 180. ♦ Bucată de lemn sau de piatră care se fixează sub stîlpii unei galerii de mină, pentru a împiedica pătrunderea lor în talpa galeriei. 3. Fiecare dintre tălpile unei sănii. Pe cînd îi lucra tălpicele, eunerăbdătorîl zoream. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 89. 4. Încălțăminte rudimentară, alcătuită dintr-o talpă de lemn și o baretă de piele, care se petrece pe deasupra labei piciorului. [Turcoaicele] s-au înălțat din tălpigii lor, lungindu-se în șalvarii de stambă roșie. SADOVEANU, O. L. 140. – Variante: tălpic s. n., tălpi (PAMFILE, I. C. 276) s. f.