tărâm sn [At: PR. DRAM. 172 / V: (înv) târ~, (reg) ~b / Pl: ~uri / E: pbl cumanul *tarïm „ogor” cf tc tarim „agricultură”] 1 (Pfm) Ținut. 2 (Pfm) Întindere de pământ Si: teren. 3 (Pfm; îlav) De când ~ul De când lumea. 4 (Înv; îe) A câștiga ~ A progresa puțin câte puțin într-o acțiune. 5 (Înv; îae) A câștiga teren. 6 (Îvr) Strat de pământ. 7 (În basme; șîs celălalt ~ sau alt~ sau ~ul de jos) Regiune îndepărtată (subpământeană), unde ființele și natura sunt cu totul deosebite de cele cunoscute pământenilor. 8 (Fam; fig) Domeniu de activitate.