Definiția cu ID-ul 512552:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tărîțe s. f. pl. – Coajă măcinată de boabe de cereale. Sl. triçe (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Philippide, Principii, 38; Cihac, II, 402), cf. bg. trici, sb., cr. trice.Der. tărîțos, adj. (care conține multă tărîță; care are consistența tărîței).