Definiția cu ID-ul 932464:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂRĂBOI s. n. Gălăgie mare; zarvă, larmă, scandal, tămbălău. Urmări multă vreme o coțofană care sărea făcînd un tărăboi asurzitor. AGÎRBICEANU, S. P. 103. Alți oameni apucă ciomege și bat... făcînd mare tărăboi. SEVASTOS, N. 315. Făceam un tărăboi, de se strînsese lumea ca la comedie împrejurul nostru. CREANGĂ, A. 57.