tăút, tăuți, s.m. (reg.) Slovac: „Au fost odată aici niște slovaci aduși poate pentru lucrul minelor și de aceea i se zice tăuți” (Iorga, 1906: 79). ■ (top.) Tăuții-Măgherăuș, Tăuții de Sus, Tăuții de Jos, localități limitrofe orașului Baia Mare. ■ (onom.) Tăut(u), Tăutan, nume de familie în jud. Maram. – Din magh. tóth „slovac” (Galdi, după DER; MDA).