tăvăleală sf [At: PANN, P. V. III, 34/10 / Pl: ~eli / E: tăvăli + -eală] 1 Rostogolire pe pământ, pe iarbă, în noroi etc. 2 Trântă (1). 3 (Pfm; d. haine; îla) De ~ De purtat la lucra. 4 (Pfm; d. oameni; îe) A (o) duce (sau ține) la ~ A fi rezistent la eforturi fizice. 5 (Pfm; d. lucruri; îae) A fi rezistent (la purtat, la întrebuințare zilnică).