tăvălug [At: I. IONESCU, C. 143/24 / V: ~uc, (reg) tafal~, tăfălog, tăfă~, tăpă~, tefel~ smn, ~log sn, tăfălugă sf / Pl: ~ugi sm, ~uri, ~uge sn / E: tăvăli + -ug] 1 sm Unealtă agricolă compusă din unul sau mai mulți cilindri de lemn sau de fier, folosită la sfărâmarea bulgărilor de pământ și la netezirea și tasarea solului înainte sau după însămânțare Si: vălătuc, (reg) măngălău, rol¹, tăvală (1), tăvălic (1), tăvâliș (1), trâmbă (8), turduluc (1). 2 sm (Prc) Cilindru greu, folosit la anumite mașini pentru sfărâmare, îndesare, nivelare etc. Si: vălătuc, (reg) măngălău, rol¹, tăvală (2), tăvălic (2), tăvăliș (2), trâmbă (9), turduluc (2). 3 sm (Pfm; îe) A se da sau a se duce (ori a da pe cineva) de-a -ul A se duce (sau a face pe cineva să se ducă) de-a rostogolul. 4 sm Instrument rudimentar de treierat Si: val. 5 sn (Reg) Bucată de lemn de formă cilindrică pe care se sprijină piatra morii pentru a fi ferecată Si: (reg) tăvălic (3), tăvăliș (3). 6 sn (Reg) Drug de lemn (sau de fier) care se pune sub o greutate pentru a putea fi deplasată. 7 sm (Reg; îf tăfălug) Vălătuc de fân. 8 sm (Bot; reg) Săricică (Salsola kali). 9 sm (Bot; reg) Ciurlan-alb (Rapistrum perenne). 10 sm (Bot; reg; îf tăfălog) Ciulin (1) (Carduus nutans).