UCIS², -Ă, uciși, -se, adj. 1. Omorît, răpus, asasinat. Șase mii de kilograme de bombe, șase mii de oameni uciși. BOGZA, A. Î. 540. ◊ Fig. Port doine și litanii, ucisele iubiri, în chilioare scunde și-n file de psaltiri. LESNEA, I. 59. ◊ (Substantivat) Ucisul își găsise în sfîrșit hodina. SADOVEANU, B. 274. După un an el ia de nevastă pe Anca, nevasta ucisului. GHEREA, ST. CR. II 151. 2. (Regional) Bătut crunt, snopit în bătaie, stîlcit. Baba a cunoscut demult în el puterea ce se dezvăluise acum. De pe cînd zăcea la Dropii, într-o toamnă, ucis, și a biruit moartea. SADOVEANU, M. C. 154. Uită-te ce am pe trup și pe mîini! Era toată ucisă. PAMFILE, CER. 154.