UITAT², -Ă, uitați, -te, adj. Care a dispărut din amintire, de care nu-ți mai aduci aminte; neglijat, părăsit. Bătrînu-și pleacă geana... Ca o poveste-uitată Arald în minte-i sună. EMINESCU, O. I 98. Tu ești uitat, uitat ca cum n-ai fi mai fost. NEGRUZZI, S. I 65. ◊ Uitat de moarte v. moarte (1). ♦ Rămas (din distracție) într-o atitudine nefirească, nepotrivită. Toate acestea le privea biata mamă, uitată cu mîinile subsuoară, cum e omul năcăjit. CREANGĂ, A. 66. ♦ (Învechit) Bătrîn. Nu ești vreun tînăr, ești destul de uitat între ceilalți. GORJAN, H. IV 174.