ultim, ~ă [At: STAMATI, D. / Pl: ~i, ~e / E: lat ultimus, it ultimo] 1 a Care este cel din urmă (dintr-o succesiune). 2 a (Îs) ~ul ceas (sau moment) sau ~ele momente (sau clipe) Clipele dinainte de moarte. 3 a (Îe) A avea ~ul cuvânt A avea cuvântul hotărâtor. 4 a (Fig) Extrem (16). 5 a (Fig) Decisiv (1). 6 a (Fig) Definitiv (1). 7 sf (Înv) Cea din urmă zi a lunii. 8 a (Îlav) În ~ă instanță în cele din urmă. 9 a (Îlav) În ~a analiză În sfârșit. 10 (Îe) A încerca ~a carte A încerca cel din urmă mijloc pentru a rezolva ceva. 11 (Îlav) În ~ul grad În stadiul cel mai avansat. 12 a Cel mai rău Si: josnic. 13 a Care este cel mai apropiat de prezent. 14 a (Îs) ~a oră Rubrică în ziare, în care se publică cele mai noi știri.