ULTIM, -Ă, ultimi, -e, adj. Care ocupă locul cel din urmă (dintr-o serie, dintr-o succesiune). Într-unul din palatele Kremlinului, cu odăi mici și scunde, găsim apartamentul în care a trăit și a lucrat în ultimii ani ai vieții sale, Vladimir Ilici Lenin. STANCU, U. R. S. S. 66. Cîți oameni... luptă cu entuziasm pînă la ultima suflare, pentru a cuceri o nouă rază de lumină și de dreptate. VLAHUȚĂ, O. A. 434. El muri... mut pînă-n ultimul moment. EMINESCU, N. 40. ◊ Ultima oră = rubrică într-o gazetă unde se publică cele din urmă știri culese pînă în momentul punerii gazetei sub tipar. Ultimul drum v. drum (2). Ultimele momente (ale unui om) v. moment (1). În ultimul grad v. grad (II 1). În ultimă instanță v. instanță. ◊ Expr. A(-și) juca ultima carte v. carte (II 3).