Definiția cu ID-ul 1250249:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ULUI vb. 1. (Ban., Criș., Trans. SV) A mărturisi. Ssete ulluim. AGYAGFALVI, apud TEW. Noi cunoaștem și uluim pe Hristos a fi Mesia. C 1692, 519r. Limba mea să uluiască direptatea ta. MISC. SEC. XVII, 7v; cf. FOGARASI, apud TEW; VISKI, apud TEW; MISC. SEC. XVII, 23v, 70v, 84v, 87v; PSALTIRE SEC. XVII, apud, TEW; CAT. B, 3. 11, 12, 14. 2. (Ban.) A cerceta. Inquiro. Olu. Inquiralok. LEX. MARS., 218. Forme gramaticale: ind, prez..1 sg. olu (LEX. MARS., 218), ului (PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW), uluiesc (FOGARASI, apud TEW; MISC. SEC. XVII, 84V; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW, 2 sg. uluiești (FOGARASI, apud TEW), 3 sg. uluiește (MISC. SEC. XVII, 70v; BUITUL, apud TEW), cj. prez. 3 sg. să uluiască (MISC. SEC. XVII, 77v). Etimologie: magh. vallani. Vezi și oluit, oluitor, uluită, uluitură.