ULUI (-uesc) vb. tr. și refl. A (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) fîstîci; a-și pierde capul, a se pierde cu firea: groaza morții mintea uluește (CANT.); Cînd te văd, mă uluesc Și spre tine că pornesc (PAMF.); cînd vînzătorul și cumpărătorul se vor ului, unul gîndind că vinde alta, iar celălalt că cumpără alta (LEG.-CAR.).