Definiția cu ID-ul 938468:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UMIL, -Ă, umili, -e, adj. 1. (Despre persoane) Care, fiind (sau avînd sentimentul că este) inferior altora, adoptă o atitudine plecată, supusă, smerită; p. ext. lipsit de importanță, neînsemnat, modest, simplu; (despre lucruri) lipsit de fast, sărăcăcios. Abia acum... vedeai cît de umilă și de bolnăvicioasă este ea. PAS, Z. I 266. Un sat umil făcea față tuturor adversităților firii. BOGZA, C. O. 241. Iar lucrătoarei cu obraji ca ceara, Cînd iese din umil atelier, Îi prinzi mărgele fine și mărunte. CAZIMIR, L. U. 38. ◊ Fig. Ciudați, umili, năpădiți de mari tristeți... [bivolii] se mulțumesc cu puțin. BOGZA, C. O. 295. ◊ (Substantivat) Lumea celor umili îl ademenește îndeobște. ANGHEL, PR. 156. 2. (Despre atitudini sau manifestări ale oamenilor) Caracteristic unui om umil (1). Nu-i glumă! dom’ primar, făcu țăranul reluîndu-și glasul umil obișnuit. REBREANU, R. I 235.