umilință¹ sf [At: BIBLIA (1688), 249/17 / V: (înv) umel~, om~ / Pl: ~țe / E: umili¹ + -ință] 1 (Înv) Milă (1). 2 Bunăvoință (1). 3 Pietate. 4 (În morala creștină) Sentimentul, atitudinea celui umil (2), conștient de nimicnicia sa în fața divinității Si: smerenie, umilenie (1), umilitate (2). 5 Evlavie (1). 6 Pocăință. 7 Sentimentul, atitudinea celui conștient de inferioritatea sa într-o anumită situație, condiție socială etc. 8 Atitudinea celui care se coboară de bună voie în fața altora Si: modestie. 9 (Înv) Sentiment de duioșie sau de afecțiune, de respect profund față de cineva sau de ceva Si: pietate, umilenie (2), deferență, devotament, venerație. 10 (Pex) Supunere exagerată Si: servilism, slugărnicie. 11 (Fig) Degradare (3).