umilit², ~ă a [At: HELIADE, O. I, 221 / V: (înv) umel~ / Pl: ~iți, ~e / E: umili²] Care suportă nedreptăți, ofense Si: înjosit, jignit. 2 Care este pus într-o situație de inferioritate. 3 Care are conștiința sau sentimentul inferiorității sale Si: jenat, rușinat. 4 Care are o condiție socială modestă Si: sărac, simplu, obscur, umil (6). 5 (D. viață, trai) Caracteristic celui umil (7). 6 (D. viață, trai) Plin de umilințe² (1), de mizerii. 7 Lipsit de pretenții, de însemnătate, de strălucire Si: modest, simplu. 8 (D. oameni) Lipsit de strălucire Si: modest.