umor² sn [At: (a. 1864) PLR I, 209 / V: hu~ / Pl: ? / E: ger Humor, fr humour] 1 Înclinație spre glume și ironii, ascunse sub o aparență de seriozitate. 2 Manifestare prin vorbe sau prin scris a acestei înclinații. 3 (Pex) Veselie. 4 (Îe) A nu avea simțul ~ului sau a fi lipsit de ~ (într-o anumită situație) A nu înțelege de glumă. 5 (Îe) A avea simț al ~ului A înțelege de glumă. 6 Categorie estetică ce constă în sublinierea incompatibilității și absurdității laturilor unor situații în mod obișnuit firești.